marți, 5 iulie 2016

Evadare in natura- Cheile Nerei


Salut,

Ador iesirile in natura, in mod deosebit cele foarte active. De fiecare data cand am ocazia imi pregatesc rucsacul si am plecat. In special vara ma prinde un dor de duca, asa cam cel putin o data pe luna. Obisnuiesc sa aleg drumetii pe carari de munte la sfarsit de saptamana,
de obicei in grupuri organizate. In Cheile Nerei am plecat joia si m-am intors duminica dupa-amiaza. Am pornit de dimineata din Cluj spre Alba Iulia, unde m-am intalnit cu o parte din grup care venea din Iasi, iar cu cealalti care veneau din Bucuresti m-am intalnit la locatie. Ne-am cazat la Pensiunea Cheile Nerei situata in comuna Sasca Romana, jud Caras Severin. Mai exact locatia a fost in Muntii Aninei, in judetul Caras-Severin, in Parcul National Cheile Nerei- Beusnita. Accesul se poate face din Oravita. 

Am avut 2 zile pline de drumetii. In prima zi am avut un traseu putin mai usor, Asa, de incalzire, cateva imagini cu Cheile Nerei, zona “La Tunele”.



Apoi ne-am continuat drumul spre Cascada Ochiul Bei si Cascada Beusnita. Peisajele sunt superbe, iar traseul nu a fost cu dificultate.



Primul popas a fost la casacada La Vaioaga


Nu dupa mult timp am ajuns la Cascada Ochiul Beiului. Legenda lacului spune că fiul unui guvernator din Levant, un bei, vânând prin locurile astea, s-a îndrăgostit nebuneşte de fiica unui păstor ce îşi mâna turmele de oi pe aici.A urmat bineînţeles povestea de dragoste aferentă. Implicit toate au fost bune şi frumoase până când beiului cel bătrân i-au ajuns la ureche poveştile despre marea lor iubire. Crezând că dacă fata nu mai e, apune şi pasiunea tânărului a comandat uciderea ei. Dar, din nou bineînţeles, lucrurile nu au stat aşa. Astfel a izbucnit un război între cele două păreri, iar sfârşitul a devenit tragic, fiul beiului murind în luptă, plângându-şi iubita pierdută. Lacrimile au curs, de aici şi culoarea unică a apei lacului, turcoaz.
 
 
Dupa vreo 10 minute am ajuns in Poiana Beusnita, apoi maiestroasa Cascada Beusnita.


Acesta a fost ultimul obiectiv pt prima zi.
A 2-a zi dupa micul dejun am pornit din nou pe traseu cu destinatia Lacul Dracului. 
Lacul Dracului este situat pe malul stâng al Nerei si s-a format prin prăbuşirea tavanului unei peşteri. Intinzându-se pe o suprafaţă de 700 mp este cel mai mare lac carstic atat din judeţ cat si din tara.Lacul Dracului are adâncime maximă de 9 m. În aceste locuri mai circulă și o legendă, potrivit căreia în lac s-ar fi aruncat chiar dracul, după ce a pierdut pariul cu un bătrân. Se spune că, într-o zi, bătrânul, păstor fiind, își plimba caprele pe o pajiște de lângă lac. La un moment dat, apare ca din senin un omuleț mai ciudat care îl provoacă pe păstor să îi frigă peștele fără ca el să se îndoaie. Păstorul, fiind isteț, acceptă, dar pune condiția ca și dracul să-i frigă un cap de țap, dar fără să rânjească. Așadar, păstorul ia peștele, îl frige și acesta nu se îndoaie. Dracul, la rândul lui, ia și el capul de țap, îl leagă bine, dar când îl pune la prăjit, acesta își arată dintîi. De ciuda că a fost păcălit, dracul se aruncă în apele lacului. De atunci i-a rămas numele de Lacul Dracului.
Localnicii susțin că lacul nu are fund, că are mai multe tunele subterane, iar cine se avăntă să facă baie în lac nu se mai întoarce niciodată.


La intoarcere traseul a fost putin mai dificil, Am  traversat Nera prin apa, am trecut prin niste balcoane de piatra, pe alocuri ne-am ajutat de lanturi. Mi-a placut foarte mult.







Orice evadare in natura imi incarca bateriile si ma protejeaza de canicula, cum sa nu aleg o asemenea activitate in aer liber!

O saptamana frumoasa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu